Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărţi ale lumii sunt cărţi întunecate şi grave, care folosesc inclusiv ironia şi experimentul în sensul acestei seriozităţi esenţiale, acestei responsabilităţi în lipsa căreia eşti un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai trident "interesante". Cum au succes cărţi care sunt în mod evident inutile, care ţin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume.
                                                            mircea cartarescu

   CHIPUL TAU     

     au inflorit tei 

     si in jur e atata primavara

     cu miresme si culori

     in apusurile calde 

     chipul tau imi lumineaza

     trecerea prin lumea asta

     vanturile adie,

     murmura stelele

     in noaptea aceasta mare

     ochii tai

     de-un verde crud

     ce iti infioara sufletul

     cand usor tu ma privesti

     cand ii inchizi 

     ca sa ma saruti

     fruntea ta

     ce o sarut, seara

     ca de noapte buna

     buzele ce imi soptesc

     vorbe nemuritoare

     ori de cate ori te vad

     toate acestea 

     si mai mult ca acestea

     eu le iubesc

     ingerii imi soptesc

     taine de nimeni auzite

     franturi de umbre si lumini

     lucruri care ti le voi spune 

     seara de seara

     intr-o poveste 

     de pe buzele mele

     pe buzele tale.

hoinares pe meleaguri cu parfum de crizanteme si scortisoara. caldura unui camin, o pisica lenesa care imi toarce in brate o cana mare de ciocolata calda......................O NEBUNIE!!!!! in prag de iarna, in plina toamna cu frunze care fosnesc la fiecare atingere.
iubesc acest moment, iubesc atingerea firava a gandului tau....................

Se spune ca atunci cand parasim aceasta lume o facem in acelasi mod in care am aparut: goi si singuri. Deci, daca plecam fara nimic, atunci cum poate fi masurata? Este oare ea definita de persoanele pe care le alegem sa le iubim? Sau poate viata este masurata pur si simplu de realizarile noastre? Si daca dam gres? Sau daca n-am fost niciodata iubiti cu adevarat?  Atunci ce se intampla? Mai putem fi la inaltime? Sau disperarea tacuta a unei vieti risipide ne va innebuni?